Cornelia Popa a fost condamnată la plata unei amenzi penale, pe motiv că articolul sau a fost “tendenţios, defăimător, de natură să afecteze imaginea sistemului judiciar în ochii opiniei publice”. Mai mult, procesul jurnalistei a fost judecat chiar de un magistrat de la Tribunalul Constanţa, deşi judecătorul reclamant activa la Secţia Litigii de Muncă, din aceeaşi instituţie. În timpul procesului, jurnalistei nu i s-a permis să facă proba verităţii, şi nici să se apere corespunzător, decizia magistraţilor, de condamnare a Corneliei Popa la plata unei amenzi penale, dar şi la despăgubiri de 10.000 de lei către judecătoare fiind motivată prin argumente generale. CEDO a ajuns la concluzia că expresiile utilizate de reclamanta Popa “nu pot trece în ochii Curţii ca alegaţii intenţionat defăimătoare, ci ca expresia libertăţii jurnalistice care comportă şi posibilul recurs la o oarecare doză de exagerare, chiar şi de provocare”. Mai mult, CEDO a admis că reclamantei nu i-a fost respectat dreptul la apărare, prin respingerea constantă a probei verităţii. Curtea Europeană a concluzionat că cele două instanţe româneşti care au pronunţat decizia de condamnare a jurnalistei au făcut o analiză “centrată pe propoziţii considerate defăimătoare, fără ca acestea să fie puse în contextul raţionamentului”.

Jurnalista Cornelia Popa, de la ziarul “Independent” din Constanţa a fost condamnată de Tribunalul Constanţa, în 2002, la amendă penală şi plata a 6.000 de lei despăgubiri, după ce a scris un material în care critică decizia unui judecător într-un litigiu de muncă. Titlul articolului era: “Judecătorul C.C. recidivează în deciziile stupefiante”, iar comentariile jurnalistei au atras supărarea judecătorului în cauză, care a susţinut că Popa a redactat materialul într-o maniera tendenţioasă, menită să o defăimeze. Deşi jurnalista a cerut instanţei să îi permită proba verităţii, dar şi depunerea la dosar a unui comunicat de presă al Curţii de Apel Constanţa, în care se anunţa că judecătorul în cauză este cercetat disciplinar, instanţa a respins toate probele ca neconcludente, nepertinente şi inutile şi a decis condamnarea jurnalistei la plata a 6.000 de lei daune morale, plus amenda penală. În motivarea condamnării, instanţa a apreciat că “articolul în cauză a depăşit limitele necesităţii de informare într-o societate democrată şi a transmis un mesaj precis, reproşuri la adresa judecătorului C.C. cu privire la nerespectarea de către acesta a legii şi a datoriei profesionale. De asemenea, Tribunalul a considerat că articolul în cauză a constituit un atentat nu numai la adresa magistraţilor, dar şi asupra încrederii cetăţenilor în justiţie. De asemenea, Tribunalul a statuat că Popa a atentat grav la reputaţia magistratului în cauză”.

Curtea a notat că analiza articolului pus în discuţie este “centrată pe propoziţiile considerate defăimătoare, fără ca măcar acestea să fie puse în contextul raţionamentului. În absenţa unei analize critice şi circumstanţiale a articolului litigios, o asemenea metodă nu permite identificarea cu certitudine suficientă motivele care au condus la sancţiunea penală. Simpla menţiune 'atentat la increderea în justiţie' nu poate fi suficientă pentru a justifica condamnarea recurentei”.

CEDO a arătat că articolul incriminat critică în “manieră acerbă” decizia judecătorului C.C., a cărui competenţă profesională a fost puternic pusă la îndoială. Acesta fiind cazul, articolul este important ca tema de interes general, adică încrederea în justiţie. Curtea a observat de asemenea că afirmaţiile reclamantei în articol nu privesc aspecte din viaţa privată a judecatorului C.C., ci comportamente şi atitudini profesionale ale judecătorului. “În acest context, Curtea consideră că recurenta a acţionat cu bună-credinţă, scopul articolului fiind acela de a informa publicul asupra unui subiect de interes general (…) În speţă, persoana în cauză, aparţinând 'instituţiilor fundamentale ale statului', poate face obiectul criticilor personale în limite admisibile, şi nu doar într-un mod teoretic şi general. În acest context, expresiile utilizate de reclamantă în articol, cu privire la judecătorul în cauză, nu pot trece în ochii Curţii ca alegaţii deliberat defăimătoare, ci mai degrabă ca expresie a libertăţii jurnalistice, care comportă un anume grad de exagerare, chiar şi de provocare”. Din aceste motive, Curtea consideră că decizia de condamnare a jurnalistei nu a corespuns niciunei “nevoi sociale imperioase”, una dintre principalele condiţii care justifică necesitatea unei ingerinţe în libertatea de expresie, într-o societate democratică”.

Sursă: www.luju.ro